Sa poti iubi

Dedicatie animalutelor care mi-au fost drage de pina acum si in special motanului meu Leo si ciinelui Berimor. Si animalele au suflet, uneori mai mare ca indivizii din care facem parte!!!

Image

Toata lumea din blocul meu stia cine este Urâtul. Urâtul era motanul rezident. Ii
placeau trei lucruri pe lume: sa se bata, sa manance din gunoi si, sa spunem asa, sa
iubeasca.
Toate acestea la un loc, combinate cu o viata petrecuta afara, si-au spus cuvantul
asupra Urâtului. Avea un singur ochi, iar acolo unde ar fi trebuit sa
fie celalalt, avea o gaura larg deschisa. Pe aceeasi parte a capului ii lipsea si urechea,
piciorul stang din spate arata ca fusese rupt la un moment dat si se vindecase
capatand o forma nenaturala.
Coada si-o pierduse demult, ramanand in locul ei doar cu un ciot scurt, de care noi
trageam mereu. Urâtul ar fi fost un motan tarcat de culoare gri inchis, daca n-ar fi
avut acele rani de pe cap, gat, chiar si umeri, care aveau coji groase si galbene.
De fiecare data cand oamenii vedeau pisoiul, aveau o singura reactie: „Ce motan
urat!”
Toti copiii erau avertizati sa nu-l atinga, adultii aruncau cu pietre in el, il udau cu
furtunul si-l fugareau atunci cand incerca sa le intre in case, sau ii strangeau labutele
in usa, daca nu voia sa plece.
Urâtul reactiona intotdeauna la fel. Daca puneai furtunul pe el, ramanea pur si
simplu pe loc, udandu-se leoarca, pana cand te dadeai batut si renuntai. Daca aruncai
cu obiecte dupa el, isi incolacea corpul lung si subtire in jurul picioarelor tale, in
semn de iertare. 

Image

Ori de cate ori vedea copii, alerga spre ei, mieunand frenetic si lovindu-se cu capul de                mainile lor, implorand sa i se dea iubire. Daca il luai in brate, incepea sa toarca, sa te linga.
Intr-o zi, Urâtul si-a impartit iubirea cu cainii vecinilor mei. Acestia nu au raspuns
frumos, iar Urâtul a fost grav ranit. Din apartamentul meu, i-am putut auzi tipetele
si am incercat sa-i sar in ajutor. Pana am ajuns in locul in care statea intins, mi-am
dat seama ca viata trista a lui Urâtul se apropia de sfarsit. Urâtul statea intins intr-un
cerc ud, cu picioarele si partea din spate contorsionate intr-o forma atipica si avand o
muscatura pe partea de blanita alba de pe burta.
Luandu-l in brate si incercand sa-l duc acasa, am putut auzi ca respira greu si-l
simteam cum se zbate. Cred ca-i provoc mare durere, m-am gandit eu. Apoi am
simtit o senzatie cunoscuta de tras si supt de urechea mea – Urâtul, in dureri atat de
mari, suferind si aflandu-se in mod cert pe moarte, incerca sa-mi linga miinile. L-am
tras mai aproape de mine si si-a impins capul in palma mea, apoi si-a intors
singurul lui ochi galben spre mine si am putut auzi sunetul distinct al torsului. Chiar
si in cea mai mare suferinta, acea pisica urata si cu cicatrice nu cerea decat putina
afectiune – poate putina compasiune.
In acea clipa am crezut ca Urâtul era cea mai frumoasa si mai iubitoare creatura pe
care am vazut-o vreodata. N-a incercat niciodata sa ma muste ori sa ma zgarie, sau sa
atace in vreun fel. Pur si simplu, s-a uitat la mine, avand incredere ca ii voi alina
durerea.
Image

Urâtul a murit in bratele mele inainte sa pot intra in casa, dar dupa am stat si l-am tinut mult timp in brate, gandindu-ma cum un motan speriat si fara casa mi-a putut schimba parerea despre ce inseamna sa ai o adevarata puritate de spirit, sa iubesti total si cu adevarat.
Morala
Urâtul m-a invatat mai multe despre actul de a da si despre compasiune decat ar fi
putut sa ma invete mii de carti, seminarii sau emisiuni speciale de televiziune – si ii
voi fi mereu recunoscator pentru asta. El fusese speriat la exterior, insa eu am fost
speriat in interior si venise vremea sa merg mai departe si sa invat sa iubesc cu
sinceritate si in profunzime – sa le ofer afectiunea mea deplina celor la care tineam.
Multi oameni vor sa fie mai bogati, sa aiba mai mult succes, sa fie placuti, frumosi,
dar eu – eu voi incerca mereu sa fiu ca Uratul.

Advertisements

Cele 3 cai

Se spune ca erau trei prieteni care isi doreau sa urce un munte pentru ca in varful lui

traia un batran plin de intelepciune pe care isi doreau sa-l cunoasca.

La un moment dat au ajuns la o rascruce, si fiecare a continuat sa-si aleaga drumul

dupa cum il indemna sufletul.

Primul a ales o carare abrupta, ce urca drept catre varf. Nu-i pasa de pericole, dorea

sa ajunga la batranul din varful muntelui cat mai repede.

A doua cale nu era chiar atat de abrupta, dar strabatea un canion ingust si accidentat,

strabatut de vanturi puternice.

Al treilea a ales o carare mai lunga, care ocolea muntele serpuind in pante line.

Dupa 7 zile, cel care urcase pe calea cea abrupta a ajuns in varf extenuat, plin de rani

sangerande. Plin de nerabdare, s-a asezat sa-si astepte prietenii.

Dupa 7 saptamani, ametit de vanturile puternice care i se impotrivisera, ajunse si al

doilea. Se aseza in tacere langa cel dintai, asteptand.

Dupa 7 luni sosi si cel de al treilea, cu fata stralucindu-i de fericire, semn al unei

profunde stari de liniste si multumire interioara.

Cei doi erau furiosi pentru ca drumul lor a fost greu si au avut mult de asteptat, in

timp ce drumul lui a fost o adevarata placere. Asa ca l-au intrebat pe batranul

intelept care a ales cel mai bine.

-Ce ai invatat tu? il intreba pe primul.

-Ca viata este grea si plina de pericole si greutati, ca este plina de suferinta si adeseori

ceea ce intalnesc in cale imi poate provoca rani, ca pentru fiecare pas inainte trebuie

sa duc o lupta incrancenata care ma sleieste de puteri. Asadar… am ales eu calea cea

mai buna catre tine?

-Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe al doilea.

-Ca in viata multe lucruri ma pot abate din cale, ca uneori pot sa pierd drumul,

ajungand cu totul altundeva decat doresc… dar daca nu imi pierd increderea, reusesc

pana la urma. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?

-Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe ultimul.

-Ca ma pot bucura de fiecare pas pe care il fac daca aleg sa am Rabdare, ca daca

privesc cu Intelegere viata nu este o povara grea, ci un miracol la care sunt primit cu

bucurie sa iau parte, ca Iubirea care ma inconjoara din toate partile imi poate lumina

sufletul daca ii dau voie sa patrunda acolo. Asadar… am ales eu calea cea mai buna

catre tine?

-Da, ai ales bine…

Uimiti de raspunsurile batranului, cei trei prieteni au cazut pe ganduri. Si au inteles,

in sfarsit, ca la orice rascruce POT ALEGE… iar viata fiecaruia este rezultatul

alegerilor facute de-a lungul ei.

Image

Morala

Macar pe undeva prin vreun colt de suflet… sa mai gasim putina Rabdare, un strop de
Intelegere… si poate Iubire!!!

Image

Iubirea si timpul

Se spune ca a fost odata demult, o insula. Si pe aceasta îndepartata insula traiau toate
sentimentele si valorile umane:
Buna Dispozitie, Tristetea, Întelepciunea… si – ca toti ceilalti – Iubirea.
Într-o buna zi, sentimentele au fost anuntate ca insula era pe cale sa se scufunde si îsi
pregatira navele si plecara.
Doar Iubirea ramase pâna în ultimul moment.
Când insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara ajutor.
Bogatia a trecut pe lânga Iubire cu o barca luxoasa. Iubirea îi zise:
“Bogatie, ma poti lua cu tine?”
“Nu te pot lua, caci e mult aur si argint în barca mea si nu am loc pentru tine.”
Iubirea se hotarî atunci sa ceara ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo întro
superba nava.
“Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?”
“Nu te pot ajuta, Iubire…” – raspunse Orgoliul – “aici totul e perfect, mi-ai putea
strica nava”.
Atunci Iubirea implora Tristetea, care trecea pe lânga ea:
“Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!”
“Oh Iubire,” – îi raspunse Tristetea – “sunt atât de trista încât trebuie sa ramân
singura…”
Chiar si Buna Dispozitie trecu pe lânga Iubire, dar era atât de multumita, încât nici
nu auzi ca este strigata.
Dintr-o data se auzi o voce:
“Vino Iubire, te iau cu mine “
Vorbea un batrân.
Iubirea se simti atât de recunoscatoare si plina de bucurie, încât uita sa îl întrebe pe
batrân cine este.
De cum sosira pe tarm, batrânul pleca.
Iubirea îsi dadu seama cât de mult îi datora batrânului si a întrebat Cunoasterea:
“Cunoastere, îmi poti spune cine m-a ajutat?”Image

“A fost Timpul” – a raspuns Cunoasterea.
“Timpul?” – se întreba Iubirea – “De ce tocmai Timpul m-a ajutat?”
Cunoasterea, plina de întelepciune, raspunse:
“Pentru ca numai Timpul e în stare sa înteleaga cât de importanta e Dragostea în

viata!”

Stapinul cadoului

“Daca cineva vine la tine cu un cadou si tu nu îl primesti, cui apartine cadoul?” –
“Celui care ti l-a oferit – replica unul” “La fel si cu
orice mânie, insulta sau invidie. Când nu sunt acceptate, continua sa
apartina celui care le-a purtat.”

Morala
In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in
tot felul de situatii nedorite. Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de
folos, altele ne incurca. Totul depinde de tine. Poti alege sa accepti orice cadou si sa
fi inclus in planurile altora, sau sa fi selectiv… si sa accepti doar acele cadouri care te
ajuta in cresterea ta.Image

Nimic nu e ceea ce pare

Nimic nu e ceea ce pare

 Doi îngeri calatori s-au oprit sa-si petreaca noaptea
în casa unei familii înstarite. Familia a fost rea si a refuzat
sa-i lase pe îngeri sa înnopteze în camera de oaspeti. În schimb,
le-a oferit o camaruta în subsol. În timp ce îsi faceau paturile,
îngerul cel batrân a vazut o gaura în perete si a reparato imediat.
Când îngerul cel tânar l-a  întrebat de ce, celalalt înger i-a raspuns:
" Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi ".
 În noaptea urmatoare îngerii au ajuns sa se odihneasca în casa unui
om foarte sarac, dar foarte ospitalier, taran ce locuia împreuna cu
sotia lui. Dupa ce au împartit cu ei putina mâncare ce o aveau, i-au
lasat pe îngeri sa doarma în patul lor, unde se puteau odihni în voie.
 Când s-au trezit a doua zi, îngerii i-au gasit pe taran si pe sotia lui
plângând. Singura lor vaca al carei lapte era unicul lor venit, murise pe
 câmp. Îngerul cel tânar s-a înfuriat si l-a intrebat pe cel batrân, cum
se poate întampla un asemenea lucru? " Primul om avea tot… si totusi l-ai
ajutat ", a spus el. " A doua familie avea atât de putin, dar era în stare
sa imparta totul, si tu i-ai lasat vaca sa moara ". " Lucrurile nu sunt
întotdeauna ceea ce par a fi ", i-a raspuns îngerul cel batrân.
 "Când am stat în subsol am observat ca în gaura din perete era depozitat
 aur. Devreme ce stapânul era orbit de lacomie si era incapabil sa-si împarta
 bogatia cu altcineva, am astupat zidul ca sa nu o mai gaseasca.
Noaptea trecuta când am dormit în patul familiei de tarani, îngerul mortii a
venit dupa sotia lui. I-am dat în schimb vaca.
Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi.
 Uneori chiar asa se intampla când lucrurile nu se desfasoara asa
cum ar trebui."

 Morala
 Daca reusesti sa pastrezi o atitudine pozitiva, sa nu iei orice lucru la modul
personal, vei vedea ca absolul orice situatie poate sa te ajute în cresterea ta.
 Un profesor, avea o vorba:
 Orice picior dat în fund este un pas înainte. 😉
 Înca din leagan am fost învatati ca orice lucru are o dubla polaritate. Ca el este
ori bun, ori rau. Lucrurile sunt mai complexe decât atât. Important este sa te
adaptezi, sa crezi cu tarie ca orice întâmplare este în avantajul tau.

Being good is commendable…

Being good is commendable, but only when it is combined with doing good is it useful.

If you can, help others; if you cannot do that, at least do not harm them.

Seek to do good, and you will find that happiness will run after you.

If you have much, give of your wealth; if you have little, give of your heart.

the tree of life

the tree of life

how many thoughts can give you this photo – past and future, present and still future, good and bad, happiness and madness…

Advertisements